Eminescu este considerat a fi ultimul dintre romancierii europeni - singur devine personaj romantic sau mai bine zis, preia caracteristicele acestuia. El este un inadaptat, un neînțeles, un rvoltat și un căutător de cunoaștere - geniul neamului românesc.
Pe parcursul vieții sale, călătorind mult pe teritoriul român sau aflat în străinătate, el permanent a cules din înțelepciunea neamului, cunoaște prin adîncimea gîndului său poporul român, graiul, obiceiurile acestuia. Se implică activ în toate sferele vieții sociale și politice din țară.
Pasionat mai mult de literatură, artă, el descrie înconjurătorul : natura, dragostea, poporul, omul, într-o manieră prporie, romantică, în special captivează antiteza : măreția, mărimea cosmosului, veșnicia pusă în raport cu omul muritor, agerimea, înțelepcinea, respectul pentru strămoși, trecutul, egoismul, pasivitatea prezentului.
Cel mai mare poet al neamului a pasionat mereu oameni, spiritul operei eminesciene a fost mereu în sufletele acestora, începînd cu acele "Somnoroase păsărele" ale copilăriei și continuînd cu "Scrisorile", "Luceafărul", a reflectat mereu viața oamenilor, atît contemporanilor săi cît și a noastră.
Pentru mine, Eminescu este un geniu neînțeles, un personaj mitizat - opera reflectă înțelepciunea, chinul - viața lui, care totuși rămîne a fi om, s-a supus legilor naturii, firii omenești. El este acea stea a singurătății, care se reflecta pînă în prezent.
No comments:
Post a Comment