"Lacrimile" de Lucian Blaga

 Miturile sunt încercări de explicare a neînțelesului și cuprindere a lumii, prin ele omul încearcă să-i redea o formă mai plăcută și accesibilă lui.
  Viața privită realist, fără mituri, minuni și romantism, este ceva banal și plictisitor. Blaga vede lumea prin oglinda mitului; privită așa ea este nu doar o formă de existență, ci capătă contur, se desprinde de obișnuit și devine vie, colorată.
  Poezia este o formă de explicare a vieții, de trăire a acesteia, prin cuvînt. Lucian Blaga trăiește viața prin artă, prin ea el redă farmecul necesar acesteia - el vede poezia ca o formă de împlinire și mitizare a lumii.
   "Lacrimile" reprezintă un exemplu elocvent care, utilizînd motivul biblic, explică aparița și necesitatea lacrimilor; oricând, aflîndu-se sugrumat, îndurerat sau mustrat de conștiință, omul are capabilitatea de a-și exprima durerea, de a găsi o alternativă, de a trece peste ...
  Motivele mitice, inclusiv biblice, expuse la nivel de gîndire, creează lumea miticului, pentru că gîndurile nu sînt altceva decît o preetapă a materializării, gîndurile capătă formă, devin ființă.
 Gîndirea mitică creează lumea mitică, deci poezia.