“Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” prezintă unele trăsături caracteristice basmului, cele mai multe, totuși, fiind deosebiri.
Ca și alte creații aparținînd fabulosului, el începe cu “A fost odată ca niciodată” - o formulă tipică ce relatează întâmplările povestite într-un timp neprecizat (etern) sub semnul unicității. Finalul basmului nu este nici pe departe fericit: idealul visat este pierdut, iar eforturile depuse pentru a ajunge la el se vădesc a fi zadarnice. Fraza de încheiere – “Iar eu încălecai pe-o șa și vă spusei dumneavoastră așa” – pe care o întâlnim în tot basmul obisnuit, nu urmează după nuntă, ci după ce eroul s-a reîntors în țărână, decăzând din condiția personajului etern, în finitudnea umană.
Basmul, în sine, balansează între pamântesc și fantastic, îmbinând împărații și oamenii de rând cu zîne și alte animale năzdrăvane, cum ar fi calul. Acesta din urmă, deși sub înfățișarea plină de bube, este o ființă din lumea dorințelor prințului “un cal gras, trupeș și cu patru aripi”; care în final nu rămâne cu stăpânul său, ci se întoarce în etern, la viață fără de moarte.
Tot așa și armele pe care și le ia prințul sunt ale tinereții tatălui său, îndepărtarea ruginii echivalând cu o întoarcere în timpul vitejiei.
Și tot ca în basme, eroul fece o lungă călătorie, dar țelul urmărit nu este Ileana Cosânzeana, ci dobândirea eternității.
În sfârșit repetarea cifrei trei ( trei zile, trei zâne, trei capete ale Scorpiei ), hiperbolele ( “și cînd venea ea, nene, dobora toți copacii”, “Scorpia, cu o falcă-n cer și cu alta-n pământși vărsând flăcări, se apropia ca vîntul de iute” ), epitetele (“pădure deasă și înaltă”) sau folosirea expresiei “la soare te puteai uita, dar la dînsul ba” sunt comune și altor basme. La fel ca lupta dintre bine și rău, cel dintîi fiind reprezentat de erou, iar ultimul de Ghenoaia și Scorpia sau ajutorul pe care-l dau eroului pozitiv animalele prietene, ce străbat toate basmele.
În această categorie de opere, personajele poartă valori simbolice.
Astfel, împăratul îi reprezintă pe oamenii care, ispitindu-și soarta, sunt pedepsiți; Ghenoaia și Scorpia au valoare exemplificatoare; unchiașul la care merg împăratul cu împărăteasa este un profet care are știința viitorului.
Cel mai interesant personaj este prințul. Viața lui, începută sub semnul plânsului prenatal și trecând prin Valea Plângerii, se va încheia la puțin timp după ce lacrimile, pe care le varsă la revederea locurilor copilăriei, îl izbăvesc de destin și îi redau esența umană.
Prințul mai este și un înțelept căruia îi este dăruită eternitetea; devenind impur prin contactul cu spațiul profan, el se va întoarce la destinul uman al țărânii.
No comments:
Post a Comment