"Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte" - motive de bază

,,Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte ’’ este un basm popular cules din tradiția orală, în care fabulosul se îmbină cu mioriticul. Textul se axează pe patru motive de bază în folclorul român:

·         Motivul împăratului fără urmași

Un împărat şi-o împărăteasă, ce îți doreau un urmaș, dar soarta îi era potrivnică. Într-un sat din împărăţie trăia un bătrîn priceput ce li-a propus un leac, împăratul și-a lat soția și a pornit la casa acestuia. Acolo însă află că chiar dacă copilul se va naște, părinții nu vor avea parte de el.

·         Motivul pruncului năzdrăvan

Spusele unchiașului se adeveresc chiar în ceasul nașterii: copilul plîngea foarte tare, refuzînd să-și înceapă viața,pînă cînd tatăl îi făgăduiește că-i va da ,,Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte “.

  Crescînd, prințul se dovedește a fi înzestrat în ale cunoașterii ( “și toate învățăturile pe care alți copii le învăța într-un an, el le învăța într-o lună” ), spre bucuria părinților și a norodului.

  În ziua cînd împlini cinsprezece ani, prințul i-a cerut împăratului să-și țină făgăduiala; și cum tatăl nu putea să-i dea tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, prințul pleacă în lume , în căutarea idealului său.

·         Motivul drumului

Drumul feciorului de împărat poate fi impărţit în mai multe etape :

–        pregătirea pentru călătorie. În acest timp, prințul își alege calul (care se scutură de înfățișarea mizeră devenind năzdrăvan ) și armele ( pe care le curăță de rugină, dîndu-le puterea lor dintîi ) ;

–         despărțirea de părinți. După șase săptămîni de pregătiri, prințul mai şade încă trei zile, apoi plecă însoţit de ostași, în lunga lui călătorie. La marginea împărăției, el dăruieste oștenilor avuția și-i trimise acasă, el luînd drumul spre răsărit.

–        luptele cu Ghenoaia și Scorpia. După alte trei zile de mers,prinţul ajunge pe tărâmul în care îşi va  dovedi vitejia: luptă cu Ghenoaia și apoi cu Scorpia, pe care le învinge şi le face aliați reprezintă primul obstacol, ca pe urmă să ajungă la o pădure plină de fiare fioroase, cînd calul năzdrăvan zboară peste codru, în timpul prînzului fiarelor, ducîndu-și stăpînul într-un spațiu în care timpul s-a oprit, iar amintirile s-au șters.

  –  viața fericită din palatul celor trei zâne începe chiar în clipa în care prințul ajunge în acest tărâm fermecat : “Se desfăta în palaturile sale cele aurite, trăia în pace și liniște cu soția și cumnatele sale, se bucura de frumusețea florilor și de dulceața și curățenia aerului ca un fericit”.

  Căsătorit cu prințesa cea mai mică, pământeanul uită că pentru a-și păstra fericirea, nu are voie să calce în valea plângerii. Într-una din zile, alergînd, la vânătoare, după un iepure, feciorului de împărat atinge tărâmul interzis, unde îl cuprinde de un dor mistuitor de părinți. Se hotărăște să-i mai vadă o dată şi apoi să se întoarcă la soția sa.

·         Motivul împlinirii destinului de muritor

Întorcându-se spre țara lui natală, prințul nu mai recunoaște locurile prin care trecuse, pe pământ trecuse-ră sute de ani. Pamântul îşi urmează cursul lui, iar el atras de dorul faţă de părinţi își pierde statutul de ființă eternă, îmbatrânind dintr-odată.

  Destinul îl asteaptă în palatul copilăriei (ajuns în ruină și plin de buruieni ). Aici, din strălucirea de altădată, nu mai rămăsese decît un tron “hodorogit” – simbolizînd deșertăciunea a ceea ce a fost cîndva mărire și fală.

  În acest tron îl aștepta Moartea care îi trase o palmă, prefăcîndu-l într-un pumn de țărână.

,,Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte ’’ se axează pe conceptul omului muritor, relatând dramatismul condiţiei umane:  încercarea de a-și depăși destinul este frumoasă, dar soarta rămâne a fi atotputernică.